Energia

Multe activităţi ale oamenilor necesită arderea combustibililor fosili; acest lucru duce la creşterea concentraţiei de dioxid de carbon (CO₂) în atmosferă, cauzând schimbări climatice, şi, de asemenea, la creşterea temperaturilor globale medii. Cererea de energie este în creştere la nivel global, consolidând astfel tendinţa ascendentă a emisiilor de CO₂.

Majoritatea ţărilor se bazează pe combustibili fosili (petrol, gaze naturale şi cărbune) pentru a-şi satisface cererea de energie. Arderea acestor combustibili eliberează căldură care poate fi transformată în energie. În cadrul procesului, carbonul din combustibil reacţionează cu oxigenul, producând CO₂, care este eliberat în atmosferă. De asemenea, se eliberează şi poluanţi atmosferici (dioxid de sulf, oxizi şi particule de azot), cu impact asupra calităţii aerului. Cu toate acestea, datorită măsurilor şi evoluţiilor tehnice din centralele electrice şi termice, nivelul acestor emisii s-a redus în ultimele decenii.

Vârful de consum energetic în Europa s-a produs în 2006; în 2010, consumul de energie a fost cu aproape 4% mai redus. Această scădere poate fi explicată parţial prin criza economică, deşi a contribuit la aceasta şi o uşoară disociere a activităţii economice de consumul energetic.

Combustibilii fosili sunt încă dominanţi în mixul de combustibili: aproximativ 77% din nevoile energetice ale europeanului mediu sunt satisfăcute de petrol, gaze naturale şi cărbune. Energia nucleară asigură 14%, iar restul de 9% este asigurat din surse de energie regenerabile. Cu toate acestea, energia regenerabilă prezintă o creştere rapidă; în 2010, instalaţiile solare fotovoltaice au reprezentat cea mai mare sursă de capacitate nou instalată, urmată de gazele naturale şi apoi de energia eoliană. În ceea ce priveşte energia nucleară, capacitatea dezafectată a fost mai mare decât cea instalată.

Europeanul mediu utilizează 27 de megawaţi-oră (MWh) pe an, incluzând toate sursele domestice, industriale şi de transport. Această cifră variază mult de la o ţară la alta, după cum variază şi emisiile de CO₂ aferente, care depind foarte mult de măsura în care energia regenerabilă şi cea nucleară au pătruns în ţara respectivă. Transportul, sectorul dependent de energie cu cea mai rapidă creştere din 1990, este în prezent cel mai mare consumator de energie.

Politici UE

Energia este din ce în ce mai mult o prioritate de politică şi reprezintă unul dintre cele cinci domenii principale de dezvoltare care fac obiectul ţintelor Strategiei Europa 2020:

• 20% din consumul energetic al Europei să provină din energii regenerabile;
• o creştere de 20% a eficienţei energetice.

Pe lângă obiectivele specifice ale Strategiei energetice pentru 2020, există domenii suplimentare de interes care sunt abordate de diferite politici, al căror rezumat este disponibil pe site-ul Comisiei Europene. Aceste politici includ:

• îmbunătăţirea securităţii aprovizionării;
• asigurarea competitivităţii economiei europene şi disponibilitatea energiei la preţuri accesibile;
• încurajarea dezvoltării unei pieţe interne competitive pentru energie;
• stabilirea de niveluri minime de impozitare a produselor energetice.

Activităţi AEM

Una dintre activităţile cheie ale AEM în domeniul energiei este monitorizarea integrării aspectelor de mediu în sectorul energetic. Anual, se actualizează şi se publică o serie de indicatori energetici şi de mediu. AEM publică, de asemenea, evaluări ale beneficiilor şi presiunilor preconizate pentru mediu prezentate de diferitele categorii de energie din surse regenerabile.

Indicatorii energetici şi de mediu răspund la şase întrebări politice:

• Are consumul şi producţia de energie un impact în scădere asupra mediului?
• Este consumul de energie în scădere?
• Cât de rapid creşte eficienţa energetică?
• Sunt combustibilii dăunători înlocuiţi cu combustibili mai puţin poluanţi?
• Cât de rapid sunt puse în aplicare tehnologiile de energie regenerabilă?
• Sunt costurile de mediu mai bine integrate în sistemul de tarifare?

Indicatorii joacă, de asemenea, un rol important în:

• monitorizarea Strategiei pentru dezvoltare durabilă a UE;
• elaborarea raportului privind inventarul gazelor cu efect de seră în UE pentru Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
• redactarea unui raport privind tendinţele şi previziunile în materie de emisii de gaze cu efect de seră în Europa, în conformitate cu Protocolul de la Kyoto.

De asemenea, AEM efectuează evaluări ale beneficiilor şi presiunilor preconizate asupra mediului rezultate din creşterea ponderii energiei din surse regenerabile în totalul producţiei energetice. Acestea includ:

• revizuirea beneficiilor şi efectelor asupra mediului ale diferitelor utilizări ale biomasei pentru transport, încălzire şi energie electrică;
• identificarea potenţialului european de exploatare a energiei eoliene în zonele de ţărm (onshore) şi de larg (offshore).