Politici în materie de schimbări climatice

Problema schimbărilor climatice şi ceea ce facem în acest sens ne va caracteriza pe noi, era noastră şi, în cele din urmă, moştenirea noastră globală.

Secretarul General al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, 2007

Politici mondiale

Obiectivul pe termen lung alUNFCCCeste „de a stabiliza concentraţiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să prevină interferenţele antropice periculoase cu sistemul climatic. ”. Protocolul de la Kyotoeste un prim pas în realizarea acestui obiectiv. Acesta stabileşte obiective de reducere a emisiilor pentru multe ţări industrializate, inclusiv majoritatea statelor membre ale UE, şi limitează creşterile de emisii în celelalte ţări:

• Cele 15 state membre mai vechi ale UE au un obiectiv comun de reducere a emisiilor de 8% ,sub nivelurile din 1990, până în 2008-2012 (video). Printr-un acord intern al UE, unora dintre statele membre ale UE le este permisă creşterea emisiilor, în timp ce altora li se recomandă reducerea acestora.
• Majoritatea statelor membre noi au obiective de 6-8% faţă de anii lor de bază (în general 1990).
  

Statele Unite ale Americii, care au un nivel ridicat de emisii de gaze cu efect de seră, nu au ratificat Protocolul.

Se preconizează ca ţările să-şi realizeze obiectivul, în principal prin intermediul politicilor şi măsurilor interne. Acestora li se permite să îşi realizeze parţial obiectivele de reducere a emisiilor prin realizarea de investiţii în proiecte de reducere a emisiilor în ţările în curs de dezvoltare (Mecanismul de dezvoltare curată MDC) sau în cele dezvoltate (Aplicarea Comună). De asemenea, MCD este prevăzut a sprijini dezvoltarea durabilă, de exemplu prin finanţarea de proiecte de energie regenerabilă.

IPCC solicită reducerea emisiilor la nivel global cu aproximativ 50% până la jumătatea secolului 21. Aceasta implică o reducere a emisiilor cu 60-80% în ţările dezvoltate. Ţările în curs de dezvoltare cu emisii considerabile, precum China, India şi Brazilia, vor fi nevoite să-şi limiteze creşterea emisiilor.

În cadrul UNFCCC, se negociază un acord internaţional pentru perioada de după 2012. Obiectivul este să se ajungă la un acord în cadrul conferinţei privind clima, planificată la Copenhaga pentru decembrie 2009.

Politicile Uniunii Europene

Multe ţări europene au adoptat programele naţionale destinate reducerii emisiilor. Diverse politici şi măsuri au fost, de asemenea, adoptate la nivelul UE prin Programul european privind schimbările climatice, de exemplu:

• creşterea utilizării energiei regenerabile (eoliană, solară, de biomasă) şi a instalaţiilor de generare combinată a căldurii şi electricităţii;
• îmbunătăţiri în eficienţa energiei, de exemplu în construcţii, industrie, aparate electrocasnice;
• reducerea emisiilor de dioxid de carbon generate de autoturismele noi;
• măsuri de reducere în industria producătoare;
• măsuri de reducere a emisiilor provenite din depozitele de deşeuri.

Schema UE de comercializare a emisiilor de dioxid de carbon (video) constituie esenţa eforturilor UE de reducere a emisiilor din punct de vedere costuri-eficacitate. În martie 2007, conducătorii UE au aprobat un plan ambiţios privind energia şi schimbările climaticepentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră în UE cu cel puţin 20% până în 2020 (din nivelurile din 1990) şi pentru a realiza, până în 2020, un obiectiv de 20% din consumul total de energie primară a UE prin energie regenerabilă. În ianuarie 2008, Comisia Europeană a propus un nou pachet privind energia şi clima pentru atingerea obiectivului de reducere a emisiilor (video). Diferite sectoare precum agricultura, transportul şi construcţiile şi toate statele membre vor trebui să-şi joace rolul şi să contribuie la obiectivele Europei în funcţie de capacităţile financiare respective ale acestora. Pentru sectoarele mari consumatoare de energie, precum oţelul şi produsele chimice, Comisia propune să îmbunătăţească Sistemul UE de comercializare a emisiilor pentru a ajuta la realizarea obiectivului de 20%. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră va necesita un consum crescut de energii regenerabile, care presupune şi o rezervă de energie electrică mai diversificată pentru Europa.

Noile domenii ale politicii, pentru care se dezvoltă măsuri suplimentare de reducere a emisiilor, includ aviaţia (video), CO₂ şi autovehiculele (video) şi captarea şi stocarea carbonului (video).

Unele ţări membre ale AEM au elaborat Strategii naţionale de adaptare la schimbările climatice sau au început elaborarea acestora. Cartea verde a Comisiei Europene din 2007 privind „Adaptarea la schimbările climatice din Europa - opţiuni pentru luarea de măsuri la nivelul UE” se află în prezent sub consultarea părţilor interesate.

Mai multe informaţii:

• Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice;
• Direcţia Generală pentru Mediu a Comisiei Europene şi răspunsul UE la schimbările climatice;
• Grupul interguvernamental de experţi privind schimbările climatice.