Apa în oraş

În iulie 2011, ploile abundente au lăsat părți din Copenhaga inundate. Sistemele urbane de drenaj nu au putut face față cantității de apă care a căzut cu intensităţi de până la 135 mm în două ore. Problemele legate de apă ale oraşului Copenhaga nu s-au terminat aici. La scurt timp după inundaţii, mari părţi din oraş au fost afectate timp de săptămâni întregi de contaminanți în apa potabilă în legătură cu reparaţiile la conductele principale de apă. Probleme similare legate de apă apar şi în alte oraşe.

Mai mult de trei sferturi din cetăţenii Europei locuiesc în zone urbane şi depind de resursele de apă curată din oraşe. Aproximativ o cincime din cantitatea totală de apă dulce captată în Europa alimentează reţelele publice de apă – apă care este direcţionată către gospodării, întreprinderi mici, hoteluri, birouri, spitale, şcoli şi unele sectoare industriale.

Asigurarea unei rezerve constante de apă curată pentru public nu reprezintă o sarcină uşoară. Reţeaua de apă trebuie să ia în considerare mulţi factori, inclusiv populaţia şi dimensiunea gospodăriei, modificările caracteristicilor fizice ale suprafeţei terestre, comportamentul consumatorilor, cererile din sectorul economic (cum ar fi activităţile turistice), compoziţia chimică a apei şi logistica pentru stocarea şi transportul apei. Aceasta trebuie de asemenea să ţină seama de provocările cauzate de schimbările climatice care pot include inundaţii neaşteptate, valuri de căldură şi perioade de deficit al apei.

Pentru a preveni situaţiile de criză cauzate de apă în zonele urbane trebuie să gestionăm eficient resursele de apă în fiecare etapă: de la furnizarea apei curate până la diversele sale utilizări de către consumatori. Aceasta ar putea implica reducerea consumului, precum şi descoperirea unor noi modalităţi de colectare şi utilizare a apei. Gestionarea resurselor de apă trebuie de asemenea integrată mai bine în gestionarea zonelor urbane, ţinând seama în acelaşi timp de caracteristicile mediului local.

Plătim pentru apa pe care o folosim

Numai progresele înregistrate de tehnologie şi noile sisteme de tarifare s-au dovedit deja utile în reducerea semnificativă a cantităţii de apă utilizată în gospodării, care reprezintă de obicei 60-80% din rezerva publică de apă din Europa. Îmbunătăţirile tehnologice aduse aparatelor de uz casnic, cum ar fi maşinile de spălat rufe şi vase, de exemplu, au contribuit la reducerea consumului de apă fără a necesita o schimbare a comportamentului sau o conştientizare a problemelor legate de apă.

Îmbunătăţiri mai semnificative sunt de asemenea posibile cu modificări ale utilizării apei pentru igienă personală, care în prezent justifică 60% din consumul de apă din gospodării. De exemplu, dispozitivele de înlocuire a rezervoarelor din toalete reprezintă o modalitate ieftină şi simplă de reducere a cantităţii de apă utilizată cu un litru la fiecare utilizare. Modificări minore ale sistemelor de duș, cum ar fi aerarea fluxului de apă, pot conduce de asemenea la economii de apă.

Astfel cum este stabilit în Directiva-cadru UE privind apa, corelarea preţului apei cu volumul apei consumate oferă un stimulent pentru o utilizare viabilă din punct de vedere ecologic a apelor. În Anglia şi Țara Galilor, locuitorii reședințelor contorizate utilizează în medie cu 13% mai puţină apă decât cei din locuinţele necontorizate.

Reutilizarea apei pluviale şi a apei „gri”

În realitate se consumă numai 20% din apa utilizată de sectoarele racordate la alimentarea publică cu apă. Ceilalţi 80% se reîntorc în mediu, în principal sub formă de apă uzată tratată. Suprafeţele de beton şi cele impermeabile din oraşe direcţionează în mod normal precipitaţiile către reţelele de canalizare, unde acestea se amestecă cu apa uzată. Acest lucru previne infiltrarea precipitaţiilor în sol şi formarea unei părţi din rezerva de apă subterană care ne poate fi de folos mai târziu. Apele pluviale şi cele uzate trec adesea prin staţiile de tratare a apei înainte de a fi recirculate în râuri, de obicei departe de oraşe. Cu unele modificări aduse reţelelor urbane de apă, atât apele pluviale, cât şi apele uzate mai puţin poluate ar putea fi recirculate către utilizatorii de apă din oraş.

Una dintre aceste modificări este reutilizarea apei „gri”. Apele „gri” se referă la toate apele uzate din gospodăriile individuale cum ar fi apele uzate de la băi, duşuri, lavoare şi bucătării, cu excepţia celor provenite de la toalete. Aceste ape pot fi epurate direct la faţa locului sau lăsate netratate pentru utilizări care necesită o calitate inferioară apei potabile, de exemplu tragerea apei la toaletă.

Oraşele pot, de asemenea, colecta ape pluviale prin adunarea celor care se scurg de pe acoperişuri sau drumuri de acces într-un bazin de colectare şi această apă ar putea fi utilizată pentru activităţi nepotabile, cum ar fi tragerea apei la toaletă, spălarea maşinilor sau grădinărit. Aceasta ar putea fi condusă direct către pânza freatică. Astfel de sisteme pot fi instalate în gospodării individuale sau în întreprinderi şi nu vor necesita modificări ale obiceiurilor de consum din partea utilizatorilor de apă. Cu toate acestea, există mai multe etape care pot fi urmate pentru îmbunătăţirea alimentării cu apă înainte ca aceasta să ajungă în locuinţe.

Păstrarea apei în oraş prin permiterea infiltrării acesteia în sol şi acumularea ei în corpurile de apă oferă multe beneficii, inclusiv un spaţiu recreaţional pentru persoanele care locuiesc în zonă şi crearea unui efect de răcire în timpul valurilor de căldură.

(c) ABC Open Wide Bay | flickr.com

Reducerea pierderilor

Pierderile de apă prin scurgeri pot fi destul de însemnate; în Croaţia aproape 40% din cantitatea totală de apă alimentată se pierde în reţeaua de transport al apei. Scurgerile pot fi prevenite prin menţinerea şi reînnoirea reţelei de apă şi de asemenea prin utilizarea noilor tehnologii. Asemenea tehnologii implică senzori care detectează şi localizează zgomotul unei scurgeri sau dispozitive care utilizează semnale radio pentru a detecta curgerea apei. Odată cu aplicarea acestor tehnologii, rețelele publice de apă nu mai trebuie să se confrunte cu povara suplimentară a pierderilor de apă prin scurgeri în momentul acoperirii cererilor de apă cu rezerve limitate. Cu toate acestea, reînnoirea reţelelor de apă ar putea necesita investiţii însemnate de infrastructură.

E timpul să acţionăm

Utilizarea mai viabilă din punct de vedere ecologic a apelor necesită nu numai punerea în aplicare a unor măsuri precum cele conturate mai sus, ci şi creşterea gradului de sensibilizare a publicului cu privire la aspectele de raţionalizare a apei.

Informarea consumatorilor casnici de apă, a întreprinderilor şi turiştilor se poate realiza prin diverse mijloace, inclusiv prin site-uri internet, programe educaţionale în şcoli, broşuri realizate de autorităţile locale şi prin mass-media. Etichetarea ecologică a aparatelor electrocasnice şi certificarea ecologică a hotelurilor, de exemplu, pot avea de asemenea un rol important în creşterea gradului de sensibilizare prin sprijinirea consumatorilor în luarea unor decizii informate cu privire la utilizarea eficientă şi raţionalizarea apei.

O utilizare cu adevărat viabilă din punct de vedere ecologic a resurselor noastre de apă dulce nu se poate realiza fără îmbunătăţiri suplimentare în sustenabilitatea consumului de apă urbană.