All official European Union website addresses are in the europa.eu domain.
See all EU institutions and bodiesFaceți ceva pentru planeta noastră, imprimaţi această pagină numai dacă este necesar. Chiar şi o acţiune de mici dimensiuni poate face o diferenţă enormă atunci când milioane de oameni o fac!
Article
Limaxul ucigaş, cunoscut sub denumirea ştiinţifică de Arion lusitanicus, este denumit şi „limaxul spaniol” datorită faptului că este originar din Peninsula Iberică. Limaxul este hermafrodit şi se poate înmulţi foarte repede. Fiind mai agresiv ca melcul negru indigen, se hrăneşte cu limacşi mai slabi.
Limaxul ucigaş a început să se răspândească în Europa acum cca. 30 de ani, călătorind sub formă de ouă în pământul plantelor de ghiveci. Această cale este şi astăzi una dintre principalele surse de infestare.
Limaxul ucigaş este doar un exemplu al unei ameninţări mult mai serioase pentru biodiversitatea Europei, cum sunt stabilirea şi înmulţirea pe continent – datorită activităţii umane – a unor specii străine sau neindigene. Majoritatea sunt pasageri clandestini şi sunt transportaţi pe neştiute în toate părţile globului. Convenţia ONU privind diversitatea biologică a identificat pericolul speciilor străine invadatoare ca una dintre cele mai mari ameninţări la adresa biodiversităţii la nivel mondial.
Speciile străine au ajuns în locuri noi de când oamenii au început să călătorească şi să facă comerţ. Intensificarea schimburilor comerciale, a explorărilor şi a colonizărilor începând din anii 1600, a declanşat o adevărată invazie a unor specii notabile, ca de exemplu şobolanul cenuşiu care a sosit pentru prima dată cu vapoarele din Asia.
În Europa au fost înregistrate cca. 10000 de specii străine. Unele, ca de exemplu cartoful sau roşiile, au fost introduse intenţionat şi continuă să rămână importante din punct de vedere economic. Altele, denumite „specii străine invadatoare”, creează probleme grave ca specii dăunătoare în grădinărit, agricultură sau silvicultură, fiind factori de transmitere a ai unor boli sau distrugând construcţii, ca de exemplu clădiri şi baraje.
Speciile străine invadatoare modifică ecosistemele în care trăiesc şi au impact asupra celorlalte specii din ecosistem. De exemplu, un studiu recent cu privire la hrişca deasă, introdusă în secolul al 19-lea din Asia de Est în Europa ca plantă ornamentală, arată că planta invadatoare care se înmulţeşte rapid cauzează grave prejudicii plantelor naturale şi speciilor de insecte din Regatul Unit şi Franţa.
Speciile străine invadatoare impun deseori costuri financiare ridicate din partea noii ţări. Speciile străine reduc productivitatea agricolă a Europei, iar boala ulmilor olandezi – cauzată de o ciupercă introdusă – a devastat ulmii din pădurile Europei Centrale. Veveriţa cenuşie, introdusă în Regatul Unit, nu numai că este un competitor de temut al veveriţei roşii native – un impact greu de evaluat în termeni monetari –, dar prejudiciază şi coniferele şi reduce valoarea lor economică.
În Statele Unite, daunele produse de speciile străine invadatoare şi costurile referitoare la controlul acestora au fost estimate la 80 de miliarde de euro anual. Conform estimărilor iniţiale, în Europa aceste cheltuieli sunt de peste 10 miliarde de euro anual. Aceste cheltuieli nu includ însă cheltuielile privind principalii agenţi patogeni umani (ca HIV sau gripa) sau focarele excepţionale de boli ale animalelor.
Acţiunile de gestionare pentru reducerea (sau exterminarea) unor
specii străine invadatoare aclimatizate sunt dificil de realizat,
complicate şi costisitoare. Comisia Europeană, pe baza Reglementării UE
LIFE, sprijină proiecte de management al mediului natural în statele
membre. Fondurile LIFE sunt utilizate pe scară din de în ce mai largă
pentru proiecte care vizează speciile străine invadatoare, bugetul
alocat apropiindu-se în prezent de 14 milioane de euro pentru o
perioadă de 3 ani.
Biodiversitatea — într-o privire de ansambluBiodiversitatea înseamnă varietatea vieţii pe Pământ. Reprezintă o bogăţie naturală a planetei, asigurând baza vieţii şi prosperităţii noastre. Biodiversitatea susţine multe dintre serviciile de bază de care depindem, ca de exemplu apa pe care o bem şi aerul pe care îl respirăm. Ne ajută la polenizarea culturilor, asigură hrana noastră cea de toate zilele, reglează ciclurile climatice şi ne curăţă deşeurile. Fără biodiversitate nu am putea supravieţui. Ca urmare, aceasta poate fi privită şi ca o poliţă de asigurare pe care ne-o pune la dispoziţie planeta. Valoarea sa poate fi comparată cu cea a pieţelor financiare la care portofoliul de acţiuni (specii în acest caz) constituie o garanţie împotriva perturbărilor. În prezent, biodiversitatea dispare într-un ritm alarmant, mai ales datorită modului în care abuzăm de natură pentru a susţine producţia, consumul şi comerţul în economia globalizată în care trăim. Principala cauză a reducerii biodiversităţii este pierderea habitatului şi fragmentarea cauzată de defrişarea pădurilor şi a zonelor naturale în vederea construirii de locuinţe şi drumuri sau pentru agricultură, desecarea zonelor umede, bararea râurilor în scopuri agricole şi golirea mărilor de peşti. Speciile străine invadatoare sunt considerate de către mulţi specialişti ca cea de a doua mare ameninţare la adresa biodiversităţii mondiale. Indiferent dacă au fost introduse intenţionat sau accidental, aceste specii pot provoca pagube oamenilor, ecosistemelor şi speciilor indigene existente de plante şi animale. În ceea ce priveşte problema speciilor străine invadatoare, se prevede o agravare a acesteia în secolul următor datorită schimbărilor climatice, intensificării comerţului şi turismului. Celelalte ameninţări principale privind biodiversitatea sunt poluarea, schimbările climatice şi supraexploatarea resurselor. Având în vedere că se estimează o creştere a populaţiei globului de la 6.7 miliarde în prezent la nouă miliarde până în 2050, este de aşteptat ca impactul asupra biodiversităţii să sporească, iar pierderile să crească. |
Speciile străine pot fi întâlnite în toate ecosistemele din Europa. Globalizarea, avântul deosebit al comerţului şi turismului au avut ca rezultat creşterea numărului şi tipurilor de specii străine sosite în Europa.
Ariile marine şi de coastă sunt drastic afectate ca urmare a creşterii transporturilor maritime şi a construirii de canale– de exemplu, Canalul Suez reprezintă şi în prezent una din căile principale prin care noi specii pătrund în Marea Mediterană. Deversarea apei de balast de pe nave reprezintă o sursă importantă de noi specii. Aceasta a dus la adoptarea „Convenţiei internaţionale pentru controlul şi gestionarea apelor de balast şi a sedimentelor navelor” care stabileşte„prevenirea, minimizarea şi într-un final, eliminarea transferului organismelor şi agenţilor patogeni acvatici dăunători”.
Cel mai eficient mod de apărare împotriva speciilor străine invadatoare este prevenirea – în principiu o patrulă de frontieră care să blocheze speciile noi. Cel de-al doilea pas este detectarea timpurie şi controlul.
Unul dintre exemplele cele mai frapante este crucea-pământului, Heracleum mantegazzianum, care a fost introdusă în Europa în secolul al 19-lea ca plantă ornamentală. În prezent, planta face obiectul unor eforturi de control locale considerabile, având în vedere că specia s-a stabilit pe păşuni, de-a lungul căilor ferate, pe marginea drumurilor şi pe malul râurilor. Formând colonii dense, crucea-pământului nu lasă loc plantelor indigene. De asemenea, este o plantă toxică, iar contactul direct cu pielea poate cauza dermatită puternică. În prezent, crucea-pământului probabil nu mai poate fi eradicată din Europa, faţă de posibile acţiuni anterioare (până în anii 1950) cînd probabil ar fi avut o mai bună reuşită.
În acest sens, Comisia Europeană, în recenta comunicare privind biodiversitatea, subliniază necesitatea unui mecanism de „avertizare timpurie” cu privire la speciile străine invadatoare. Ca răspuns, AEM, împreună cu reţeaua sa de membri şi ţările cu care colaborează, şi-a propus să înfiinţeze un sistem informaţional la scară europeană, care să identifice, detecteze, evalueze şi să reacţioneze la invaziile noi, cu tendinţe de expansiune.
Speciile străine au forme şi mărimi deosebit de variate. Unele au fost introduse intenţionat şi au un rol economic important, altele au un impact nesemnificativ, dar sunt câteva care s-au dovedit a fi un dezastru. Prin urmare, primul pas în dezvoltarea măsurilor de control şi gestionare este identificarea speciilor celor mai ofensive şi direcţionarea eforturilor către acestea.
Pentru a avea o imagine mai clară asupra speciilor străine invadatoare şi despre impactul acestora asupra biodiversităţii europene, AEM, cu sprijinul a numeroşi experţi, a stabilit o listă cu cele mai dăunătoare specii străine invadatoare care ameninţă biodiversitatea Europei.
Această listă conţine în prezent 163 de specii sau grupuri de specii. Criteriul de adăugare pe listă este larga răspândire a speciei şi/sau crearea de probleme importante biodiversităţii şi ecosistemelor din noul lor habitat.
Speciile de pe listă, dintre care plantele vasculare – cu 39 de intrări – sunt cele mai comune, având un impact semnificativ asupra biodiversităţii indigene la nivel genetic, al speciei şi al ecosistemului. De asemenea, multe dintre acestea afectează sănătatea umană şi economia. Din 1950, în fiecare an se adaugă în medie cel puţin o astfel de specie şi nu există semne clare că situaţia s-ar îmbunătăţi ( Figura 1).
Speciile de pe listă sunt originare din diverse părţi ale lumii, în special din Asia şi America de Nord ( Figura 2). Totodată, există şi multe specii care îşi au originea într-o anume parte a Europei, dar au fost transportate în alte părţi ale continentului.
Acţiunile necesare pentru contabilizarea speciilor străine invadatoare includ şi măsuri de gestionare şi restaurare care, de obicei, sunt greu de realizat şi costisitoare.
De exemplu, măsurile de control aplicate împotriva limacşilor ucigaşi sunt dificile şi în multe cazuri au doar efect local şi temporar. Cu toate acestea, sunt totuşi importante.
În cadrul UE au fost existat deja încercări pentru contabilizarea speciilor străine invadatoare prin măsuri de gestionare şi restaurare finanţate prin Reglementarea programului LIFE.
În perioada 1992–2002 au fost alocate 40 de milioane de euro pentru proiecte care vizau speciile invadatoare, investiţiile fiind în continuare în creştere. Totodată, UE finanţează şi studiul acestor specii în cadrul „programului pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică”.
Problema speciilor străine invadatoare nu se va rezolva de la sine. Datorită globalizării şi schimbărilor climatice (deplasarea speciilor se datorează schimbării habitatului natural) tot mai mulţi dintre noi vom veni în contact cu aceste specii. Este nevoie de o conştientizare publică şi politică din ce în mai intensă pentru a orienta resursele în direcţia controlării principalelor căi de introducere, monitorizarea zonelor de risc în vederea detectării timpurii şi pentru a fi gata de acţiune pentru eradicarea speciilor nedorite.
Bibliografie
DAISIE, 2008. Crearea de inventare ale speciilor
străine invadatoare pentru Europa.
AEM, 2007. Mediul din Europa — A patra evaluare. Copenhaga.
Comisia Europeană, 2006. Comunicare din partea Comisiei. Stoparea diminuării biodiversităţii până în 2010 — şi ulterior. Susţinerea serviciilor ecosistemice pentru bunăstarea oamenilor. COM/2006/0216 final.
OMI, 2004. Organizaţia Maritimă
Internaţională. Convenţii.
Kettunen, Genovesi, Gollash, Pagad, Starfinger, ten Brink & Shine, studiu în lucru.
Scalera, R., 2008. Cât cheltuie Europa pentru speciile străine invadatoare? Raport către AEM.
Weidema, I., 2000. Speciile introduse în ţările nordice. Nord Environment 2000:13.
For references, please go to https://eea.europa.eu./ro/articles/limacsi-ucigasi-si-alte-specii-straine-biodiversitatea-europei-dispare-intr-un-ritm-alarmant or scan the QR code.
PDF generated on 2024-12-23 12:17
Engineered by: Echipa Web AEM
Software updated on 26 September 2023 08:13 from version 23.8.18
Software version: EEA Plone KGS 23.9.14
Acţiuni asupra documentului
Distribuiți altor persoane