AEE Comunicat de presă - Copenhaga, luni, 03 iulie 2006

Presiunea asupra coastei litorale Europene a atins punctul critic

Milioane de oameni aleg anual litoralul ca loc de vacanţă.

Mediul specific din zonele costiere ale Europei se află sub o ameninţare din ce în ce mai mare din cauza atractivitaţii lor, conform noului raport întocmit de Agenţia Europeană de Mediu (AEE), publicat azi la Copenhaga.

„Schimbările zonelor litorale ale Europei” ne avertizează asupra unei creşteri rapide în folosirea zonei litorale, în special din cauza industriei de agrement şi de turism, care ameninţă cu distrugerea echilibrului delicat al ecosistemului de coastă.

De exemplu, aproximativ două treimi din zonele umede ale Europei (din care majoritatea zonă litorală) a început să dispară de la începutul secolului XX. Procesele de dezvoltare de-a lungul Mării Mediterane au creat „peretele Med” unde peste 50% din litoral este dominat de beton, indică raportul.

„Liniile noastre de coastă sunt cele mai bogate ecosisteme în ceea ce priveşte numărul şi varietatea plantelor şi animalelor. De asemenea litoralurile acţionează şi ca porţi către Europa; ele fac parte din structura multor societăţi şi sunt esenţiale calităţii vieţii noastre,” a spus Prof. Jacqueline McGlade, directorul executiv al AEE.

„Totuşi, pentru a proteja zonele litorale avem nevoie să le preţuim nu ca terenuri de joacă sau căi de transport, nu ca potenţial nelimitat pentru construcţii, mod de viaţă, potenţial recreativ şi de navigaţie, ci ca nişte sisteme fragile care constituie peisajele şi frumuseţile care se află la nucleul multor comunităţi,” a spus Profesorul McGlade.

Raportul precizează că densitatea populaţiei de-a lungul coastei europene este mai ridicată şi continuă să crească mai repede decât cea din interior. Între 1990 şi 2000 suprafeţele artificiale (în primul rând drumurile şi construcţiile) au crescut în zonele litorale în aproape toate ţările europene.

Cea mai rapidă dezvoltare a avut loc în Portugalia (o creştere de 34 % în zece ani), Irlanda (27 %), Spania (18 %), urmat de Franţa, Italia şi Grecia. Cea mai afectată regiune de coastă maritimă este partea vestică a Mării Mediterane. Restructurarea economică, în mare parte realizată de subvenţiile UE, a devenit un element de acţionare pentru dezvoltarea infrastructurii, care în schimb a atras expansiunea de locuinţe.

Raportul relevă că schimbările climatice, populaţia în îmbătrânire şi mai numeroasă, mai mult timp liber şi călătoriile mai ieftine sporesc aceste presiuni care duc la crizele liniei de coastă europene.

„Gândiţi-vă la infrastructura necesară pentru ca o familie din Europa de Nord sa ajunga pe litoralul din Spania: politicile de transport şi subvenţii, acordurile bilaterale de călătorie, şi finanţările, ca să amintim doar câteva. Acum gândiţi-vă la impacturile la destinaţia finală. Noi ca turişti contribuim la veniturile şi la angajările locale, dar de asemenea poluăm şi degradăm ecosistemul în zonele unde există puţine politici de protecţie a mediului şi sunt inadecvate pentru a rezista la un asemenea nivel intens de exploatare. În timp ce impactul poate fi local, presiunile şi soluţiile trebuie să se afle pe o scală pan-europeană,” a spus Prof. McGlade.

În ciuda acestei situaţii provocatoare, se oferă noi oportunităţi de abordare a problemelor de coastă într-un mod holistic care percepe liniile noastre de coastă ca nişte mozaicuri de râuri şi bazinele lor de acumulare, de zone litorale şi regiunile maritime. Implementarea actuală a “administrării integrate a zonei litorale” (ICZM), revizuită de Comisia Europeană în 2006 este bine venită, relevă raportul.

Există o îndelungată istorie a iniţiativelor politice de protecţie a liniei de coastă a Europei, dar acestea nu au fost niciodată implementate într-o manieră integrată. ICZM implică toate persoanele interesate relevante şi are în vedere pe termen lung zona litorală în încercarea de a echilibra nevoile de dezvoltare cu protecţia chiar a resurselor care susţin economiile de coastă. De asemenea aceasta ia în considerare preocuparea publicului pentru deteriorarea mediului înconjurător, starea socio-economică şi culturală a liniei de coastă europene,” a spus Prof. McGlade.

Note pentru editor:

Pentru a consulta întregul raport accesaţi link-ul de pe portalul AEE: http://reports.eea.europa.eu/eea_report_2006_6/en

Pentru a obţine mai multe informaţii despre AEE, vizitaţi portalul nostru: http://www.eea.europa.eu

Câteva date despre litoralul Europei

• 80 % din poluarea oceanelor provine din activităţile umane terestre
• Densitatea populaţiei este mai ridicată pe coastă decât în interior. În Europa densitatea populaţiei în regiunile de coastă (NUTS3) este în medie de 10 % mai mare decât în interior. Totuşi, în unele ţări această cifră poate fi mai mare decât 50 %. Există multe regiuni unde populaţia de coastă reprezintă de cel puţin cinci ori densitatea medie europeană.
• Suprafeţele artificiale s-au extins cu 190km2 / an între anii 1990-2000. Datorită caracterului ireversibil al schimbărilor în suprafaţa terestră de la natural la urban şi dezvoltarea infrastructurii, aceste schimbări sunt considerate ca fiind principalele ameninţări la durabilitatea zonelor de coastă. 61 % din totalul de teren asimilat de suprafeţele artificiale se datorează construirilor de adăpost, serviciilor şi agrementului.
• Numărul fiinţelor invadatoare în mările Europei a crescut substanţial între anii 1960 şi 1980, în special în Marea Mediterană. Controlul devine dificil şi costisitor din cauza efectului lor asupra ecosistemelor naturale de coastă. Meduza Mnemiopsis leydyi este un exemplu obişnuit. O creştere rapidă a numărului lor a avut loc după ce au fost aduse în apa de balast a navelor spre sfârşitul anilor 1980. Aceasta a cauzat devastarea populaţiilor de peşte, a stridiilor şi chiar a populaţiilor indigene de meduze din Marea Neagră (AEE, 2005b). Meduza chiar şi-a găsit calea spre Marea Caspică, fără ca aceasta să aibă ieşire la mare, astfel cauzând schimbări serioase întregului ecosistem (Karpinsky et al., 2005).
• Temperatura globală a suprafeţei mării s-a ridicat în medie cu 0,6 °C de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Rezultatul încălzirii suprafeţei mării este determinat de redistribuirea şi pierderea organismelor marine şi o mai ridicată frecvenţă a evenimentelor anormale şi toxice ale florilor de fitoplancton.