Tranziții către sustenabilitate

Realizarea unor astfel de tranziții va necesita mult mai mult decât îmbunătățiri incrementale în eficienta. Astfel de transitii vor necesita schimbări profunde pe termen lung în ceea ce privește practicile, politicile și modurile de gândire dominante, care, la rândul lor, vor necesita noi cunoștințe. Acest lucru va însemna depășirea viziunii pe termen scurt care domină în prezent gândirea politică și economică și, în schimb, adoptarea de perspective globale integrate pe termen lung.

Introducere

Apelul la transformări fundamentale la nivelul sistemelor sociale in europa reflectă o recunoaștere atât a amplitudinii schimbărilor necesare pentru o sustenabilitate pe termen lung, cât și a naturii sistemice a acestora. Mega-tendințele la nivel mondial, cum ar fi răspândirea modelelor de consum occidentale și a cererii aferente  de resurse , exercită presiuni tot mai mari asupra ecosistemelor. Reconcilierea creșterii preconizate a economiei globale cu limitarile impuse de conditia  mediului poate fi realizată numai prin schimbări fundamentale la nivelul sistemelor de producție și de consum. Cu toate acestea, există obstacole majore în calea realizării acestor schimbări, deoarece sistemele care sint responsabile in mare parte pentru presiunile noastre asupra mediului sunt legate intr-un mod complex de  anumite beneficii și interese, cum ar fi locuri de muncă, investiții, stiluri de viață și valori. Prin urmare, este posibil ca intervențiile să genereze compromisuri complexe și incerte, întâmpinând rezistență din partea celor care suportă costurile.

Cercetarea in acest domeniu evolueaza rapid, fiind canalizata catre forțele globale care fac apel la tranziții, caracteristicile și funcționarea sistemelor fundamentale, precum și procesele și măsurile de guvernanță care ar putea cataliza și orienta schimbarea sistemică. Literatura de specialitate subliniază importanța nu doar a tehnologiilor inovatoare, ci și a unor practici și comportamente noi, susținute de schimbari în materie de credințe și valori. Complexitatea și incertitudinea schimbărilor sistemice indică, de asemenea, necesitatea unor combinații bine gindite de politici , precum și stiluri de guvernanță deschise și adaptabile. Recunoscând faptul că o mare parte dintre cunoștințele necesare pentru a face față provocărilor complexe ale secolului 21 sunt raspindite la nivelul intregii societății, guvernele vor fi adeseori nevoite să coopereze cu întreprinderile și cu societatea civilă în calitate de parteneri activi.

Politicile UE în domeniu

Al șaptelea program de acțiune pentru protectia mediului al UE include viziunea potrivit căreia

„În 2050 vom trăi bine, în limitele ecologice ale planetei”.

Fie că este elaborată în cadrul acestui program sau în cadrul altor politici ale UE, realizarea acestei viziuni va necesita schimbări profunde în sistemele de producție și de consum. De exemplu, Foaia de parcurs pentru o economie cu emisii scăzute de carbon stabilește un obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu până la 80 % până în 2050, în vreme ce Strategia pentru o economie circulară vizează îmbunătățiri majore în ceea ce privește reducerea și gestionarea deșeurilor până în 2030. La nivel mondial, Obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite contin  un număr mare de tinte care privesc atât dimensiunile socioeconomice, cât și cele privind protectia  mediului ale dezvoltarii durabile.

Activitățile AEM

AEM abordează problema tranziției către sustenabilitate la diferite niveluri și utilizând o combinație de abordări analitice. Aceste activități cuprind:

• Analiza mega-tendințelor globale și a limitelor planetare, inclusiv a implicațiilor acestora la scară europeană, regională și națională.
• Analiza sistemelor socio-tehnice și socio-ecologice europene fundamentale, cum ar fi produsele alimentare, energia, mobilitatea și sistemele urbane, și a implicațiilor acestora asupra mediului și a resurselor naturale.
• Evaluarea proceselor de tranziție către sustenabilitate în teorie și în practică, pe baza cercetărilor stiintifice și studii de caz din toată Europa.
• Crearea unei baze de cunoștințe în materie de evaluări ale dezvoltarii durabile orientate spre viitor, inclusiv prin analiza tendințelor, a factorilor schimbării, a riscurilor sistemice și a aspectelor emergente privind  mediul și dezvoltarea durabila
• Consolidarea capacității și a schimbului de informații prospective în cadrul Rețelei europene de informare și observare pentru mediu (Eionet), precum și cooperarea cu parteneri europeni și internaționali și cu rețele de cercetare.

Linkuri conexe

Rețeaua de cercetare pentru limite planetare

Rețeaua de cercetare pentru tranziții către sustenabilitate

Future Earth

Sistemul european de analiză a strategiilor și politicilor