Apă pentru agricultură

O treime din apa utilizată în Europa revine sectorului agricol. Agricultura afectează atât cantitatea, cât şi calitatea apei disponibile pentru alte utilizări. În unele părţi ale Europei, poluarea cauzată de pesticidele şi îngrăşămintele utilizate exclusiv în agricultură rămâne încă una din cauzele principale ale slabei calităţi a apei.

Sectoarele noastre industriale şi nevoile personale ale populaţiilor noastre în continuă creştere rivalizează de asemenea cu natura pentru utilizarea apei curate. Schimbările climatice introduc un element suplimentar de incertitudine în ceea ce priveşte disponibilitatea resurselor de apă. Se presupune că odată cu schimbarea regimurilor de precipitaţii, unele părţi ale Europei vor dispune în viitor de resurse de apă dulce mai mari, iar altele de resurse mai mici. Confruntați cu cererea crescândă şi cu schimbările climatice, mulţi utilizatori, inclusiv natura, vor întâmpina greutăţi în ceea ce priveşte acoperirea necesităţilor de apă. În situația unui deficit de apă, sectorul industrial şi gospodăriile pot dezvolta metode de reducere a cantităţilor de apă utilizate, dar ecosistemele dependente de apă sunt expuse riscului de a suferi distrugeri ireversibile. Aceasta ar afecta nu numai formele de viaţă din jurul unui anumit corp de apă. Ne-ar afecta și pe noi, de asemenea.

Prin aplicarea practicilor agricole corecte şi a soluţiilor de sprijinire a politicilor, putem obţine un consum eficientizat al apei în agricultură, ceea ce ar însemna resurse de apă mai mari disponibile pentru alte utilizări şi în special pentru natură.

Să începem cu irigaţii eficiente

Irigarea culturilor reprezintă un domeniu în care noile practici şi politici pot facilita în mod semnificativ consumul eficientizat al apei. În ţările europene sudice precum Grecia, Italia, Portugalia, Cipru, Spania şi sudul Franţei, condiţiile aride sau semi-aride necesită utilizarea irigaţiilor. În aceste zone, aproape 80% din apa utilizată în agricultură este folosită în prezent pentru irigaţii.

Cu toate acestea, irigaţiile nu trebuie să fie atât de mari consumatoare de apă. Consumul eficientizat al apei se realizează deja în Europa atât prin eficiența transportului apei (proporţia apei captate care este distribuită pe terenul agricol), cât şi prin eficiența aplicării irigațiilor pe terenul agricol (cantitatea de apă utilizată de o cultură în raport cu apa distribuită acelei culturi). În Grecia, de exemplu, rețelele cu o eficiență optimizată a transportului și distribuției au condus la economii estimate de apă de 95% în comparaţie cu metodele de irigaţie folosite anterior.

Politicile joacă un rol crucial în determinarea sectorului agricol de a adopta mai multe practici eficiente de irigaţie. De exemplu, în trecut politicile de tarifare a apei din unele ţări europene nu solicitau neapărat agricultorilor să utilizeze apa în mod eficient. Rareori agricultorii trebuiau să plătească preţul real al apei care reflecta costurile de mediu şi ale resurselor. În plus, subvenţiile agricole obţinute prin Politica Agricolă Comună (PAC) a UE şi alte măsuri încurajau în mod indirect agricultorii să producă culturi consumatoare de apă prin utilizarea unor tehnici ineficiente. În provincia Cordoba, de exemplu, eficienţa irigării bumbacului a crescut cu aproximativ 40% după ce subvenţiile au fost parţial decuplate de producţia de bumbac din 2004. O structură de tarifare a apei care favorizează utilizatorii eficienţi şi eliminarea subvenţiilor agricole adverse vor conduce probabil la reduceri semnificative ale cantităţii apei irigate utilizate în agricultură.

Schimbarea modului de acţiune

Pe lângă tehnicile de irigaţie modificate se pot realiza economii de apă şi costuri mai reduse prin programe de instruire şi schimb de cunoştinţe care să educe agricultorii cu privire la practicile mai eficiente de utilizare a apei. De exemplu, în Creta s-a realizat o economie de apă de 9-10% prin utilizarea unui serviciu de consiliere privind irigațiile. Acest serviciu îi informează pe agricultori prin telefon cu privire la momentul şi modul în care trebuie să distribuie apă culturilor pe baza unor estimări zilnice ale condiţiilor care afectează culturile.

Modificarea practicilor agricole poate de asemenea îmbunătăţi calitatea apei disponibile pentru alţi utilizatori de apă într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor. Utilizarea îngrăşămintelor şi pesticidelor organice şi anorganice, de exemplu, poate aborda multe dintre problemele privind poluarea apei cauzată de agricultură. În plus, există un potenţial important de îmbunătăţire a calităţii apei în Europa cu impact foarte limitat sau inexistent asupra profitabilităţii sau productivităţii prin, de exemplu, reducerea utilizării pesticidelor, modificarea rotaţiei culturilor şi stabilirea unor porţiuni de îndiguire de-a lungul cursurilor de apă.

Utilizarea apelor uzate în agricultură

Prin utilizarea apelor uzate în agricultură, se pot pune la dispoziție mai multe resurse de apă dulce pentru alte necesități, inclusiv pentru natură și gospodării individuale. Dacă calitatea apei reciclate este administrată în mod corespunzător, apa uzată tratată poate reprezenta o alternativă eficientă pentru acoperirea cererii de apă a sectorului agricol.

Utilizarea apelor uzate tratate în agricultură oferă deja beneficii semnificative de gospodărire a apelor pentru unele țări europene. De exemplu, în Cipru obiectivele pentru 2014 privind apa reciclată corespund unei proporții de aproximativ 28% din cererea de apă pentru agricultură din anul 2008. În Gran Canaria, 20% din apa utilizată în toate sectoarele este furnizată din apele uzate tratate, inclusiv irigarea a 5.000 de hectare de roșii și a 2.500 de hectare de plantații de banane.

Înțelegerea politicilor

Pentru un viitor unde există cantități suficiente de apă pentru a acoperi necesitățile ecosistemelor noastre cu resurse suficiente rămase pentru cerințele noastre de consum, trebuie să oferim pachetele de politici corecte pentru a sprijini măsurile de utilizare eficientă. Directiva-cadru a UE privind apa (DCA) a contribuit la această realizare prin încurajarea modificărilor aduse practicilor agricole care pot să amelioreze atât cantitatea, cât și calitatea apei în Europa, dar dezvoltarea ulterioară a PAC și a structurilor naționale de tarifare a apei este în continuare necesară pentru asigurarea respectării obiectivelor DCA. Planul pentru salvgardarea resurselor de apă ale Europei, care urmează să fie publicat de către Comisie până la sfârșitul acestui an se va concentra asupra posibilităților de ameliorare a utilizării eficiente a resurselor de apă și asupra opțiunilor strategice corespunzătoare. Gospodărirea apelor în agricultură ar beneficia cu siguranță de pe urma concentrării mai atente, în cadrul PAC, asupra utilizării eficiente a resurselor și asupra serviciilor ecosistemice.

Folosirea mai rațională a resurselor de apă în agricultură este numai unul din pașii pe care trebuie să-i parcurgem pentru a reduce impactul pe care îl exercităm asupra mediului. Fără acest pas, nu putem să dezvoltăm o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor sau să construim un viitor durabil.