Introducere în instrumentele de politică

Când au fost elaborate primele politici europene de mediu multe instrumente de politică s-au axat pe probleme specifice de mediu. Deoarece un singur instrument de politică nu poate oferi soluții la toate problemele, spectrul politicilor s-a extins treptat pentru a aborda din ce în ce mai mult probleme complexe de mediu și sănătate. În prezent multe intervenții în politica de mediu combină:

• abordări tradiționale de reglementare, care sunt etichetate uneori drept „măsuri de comandă și control” (spre exemplu, standarde privind emisiile, interdicții de substanțe toxice și instrumente de planificare teritorială);
• instrumente de piață (cum ar fi taxele de mediu și comercializarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră);
• sensibilizarea (inclusiv, de exemplu, etichete referitoare la eficiența energetică și campanii de comunicare).

Al șaptelea PAM, cel mai recent program de acțiune pentru mediu al UE, prezintă un cadru integrat pentru aceste intervenții de reglementare politică. Acesta stabilește ambiția pe termen lung pentru „o viață bună în limitele planetei noastre”.

Ne aflăm aproximativ la jumătatea drumului dintre începutul politicii de mediu la nivel european, demarată în prima parte a anilor 1970 și obiectivul de realizare a durabilității din 2050, așa cum se prevede în cel de-al șaptelea PAM. Politica europeană de mediu este recunoscută ca fiind una dintre cele mai puternice din lume. Mediul nostru ar arăta destul de diferit fără aceasta, așa cum se arată în cea mai recentă evaluare a Agenției Europene de Mediu (AEM) „Mediul european — stare și perspective 2020”. Pe lângă astfel de evaluări, se pot ridica întrebări precum „ce funcționează?”, „cum funcționează?”, „cu ce preț?” și „care sunt cerințele preliminare pentru ca lucrurile să meargă?” în vederea îmbunătățirii politicii de mediu, a punerii sale în aplicare și a structurii acesteia. Evaluarea politicii ajută la aflarea răspunsurilor la aceste întrebări.

Evaluările abordează, de regulă, diferite criterii de evaluare. Aceste criterii se axează deseori pe relevanța politicilor, eficiența și eficacitatea acestora, precum și pe coerența lor, însă și pe valoarea adăugată a politicilor la nivel european, național sau local. Mai recent, relevanța acestor criterii a fost recunoscută în cadrul inițiativelor Uniunii de îmbunătățire a reglementării, una dintre acestea fiind cunoscută drept inițiativa O reglementare mai bună. Există o serie de instrumente și metode de evaluare disponibile pentru evaluarea politicilor de mediu pe baza acestor criterii, spre exemplu resursa Evalsed a Comisiei Europene.

AEM prezintă informații despre mediu pentru autorități și public și contribuie la evaluarea politicii de mediu. Fiind inițial axată pe eficacitatea politicilor (spre exemplu, proiectul privind raportarea asupra măsurilor de mediu), activitatea AEM a evoluat fiind axată totodată pe:

• metodologii de evaluare pentru a îmbunătăți permanent modul în care înțelegem relația dintre politici și schimbările privind starea mediului din Europa;
• efectul politicilor asupra unor sisteme specifice, cum ar fi mobilitatea, pentru a înțelege și a evalua mai bine modul în care politicile pot contribui la tranzițiile spre o societate mai durabilă în Europa;
• integrarea politicilor de mediu în alte domenii de politică (de exemplu, politica comună în domeniul pescuitului).

Publicațiile AEM care contribuie la evaluarea politicii de mediu sunt disponibile aici.

• Baza de date a evaluărilor realizate de/pentru Comisia Europeană
• Glosarul de termeni cheie al OCDE privind evaluarea și gestionarea bazată pe rezultate
• Climate-Eval, comunitatea online de practică în domeniul evaluărilor privind schimbările climatice și dezvoltarea Facilității Globale de Mediu
• Rețeaua europeană a evaluatorului de mediu
• Primul program de acțiune pentru mediu
• Al șaptelea program de acțiune pentru mediu (al șaptelea PAM) „o viață mai bună, în limitele planetei noastre”.