Situația actuală: Energia stă la baza ambițiilor Europei în materie de climă

Cu excepția scăderii cauzate de pandemia de COVID-19, reducerea constantă a emisiilor în Europa a fost realizată datorită unor politici climatice solide, conform celei mai recente evaluări a AEM intitulată „Tendințe și proiecții”.

Cu toate acestea, atingerea obiectivelor pentru 2030 și 2050 va necesita ca statele membre ale UE să fie și mai ambițioase în acțiunile lor. Ca parte a Pactului verde european, Legea europeană a climei stabilește un nou obiectiv de reducere netă cu cel puțin 55 % până în 2030 și angajamentul de a atinge neutralitatea climatică, ceea ce înseamnă că orice emisii reziduale sunt compensate de o cantitate echivalentă de absorbții de dioxid de carbon până în 2050. În plus, invadarea Ucrainei de către Rusia a evidențiat necesitatea de a trece de la combustibilii fosili la sursele regenerabile și interne care pot asigura securitatea energetică.

Infografic: Care sunt obiectivele climatice ale UE pentru 2030?

Avansând către anul 2030

Conform celor mai recente estimări ale AEM, emisiile nete de gaze cu efect de seră ale UE, care  includ și carbonul absorbit, de exemplu, de păduri, au fost cu aproximativ 28 % mai mici în 2021 decât în 1990. Prin urmare, sunt necesare reduceri mai rapide și mai profunde ale emisiilor pentru ca UE să atingă obiectivul de 55 % până în 2030. 

În plus, analiza „Tendințe și proiecții” a AEM arată că Europa trebuie să continue să investească în surse regenerabile de energie electrică și că sursele regenerabile trebuie să reprezinte o pondere mult mai mare a energiei utilizate pentru încălzire, răcire și transport. În același timp, este important să se evite utilizarea cărbunelui sau a lignitului ca înlocuitor al gazului în sectorul energetic.

Poate că cea mai urgentă este nevoia de a reduce mai rapid consumul de energie. Atingerea obiectivului de eficiență energetică al UE pentru 2030 va necesita reduceri mult mai rapide decât cele realizate între 2005 și 2020. Extinderea încălzirii și răcirii centralizate, instalarea de pompe de căldură și îmbunătățirea izolării clădirilor ar sprijini aceste obiective, dar sunt necesare eforturi în toate sectoarele economice, împreună cu schimbări în utilizarea privată a energiei de către cetățeni, cum ar fi setarea termostatelor la o valoare inferioară în timpul iernii și utilizarea mai redusă a aerului condiționat în timpul verii.

Ponderea energetică a Europei în prezent

Conform celor mai recente date cuprinzătoare, începând cu 2020, energia totală disponibilă în UE provine în principal din cinci surse diferite: produse petroliere, inclusiv țiței (aproximativ 35 %), gaze naturale (24 %), energie regenerabilă (17 %), energie nucleară (13 %) și combustibili fosili solizi, cum ar fi cărbunele (12 %).

Cu toate acestea, există diferențe semnificative între statele membre ale UE. De exemplu, produsele petroliere au reprezentat peste 85 % din energia totală disponibilă în Cipru și Malta în 2020. Gazele naturale au reprezentat 40 % din totalul energiei disponibile în Italia, energia nucleară a reprezentat 41 % în Franța, iar sursele regenerabile de energie au reprezentat aproape jumătate din energia totală din Suedia.

Ponderea energetică a unei țări este influențată de mai mulți factori, inclusiv de disponibilitatea resurselor interne, cum ar fi pădurile și alte tipuri de biomasă și râurile, sau de un bun potențial pentru energia eoliană sau solară. Alegerile anterioare limitează țările la anumite tehnologii timp de mai multe decenii, iar conectivitatea la marile rețele energetice, precum și relațiile cu țările învecinate, afectează opțiunile disponibile pentru exporturi și importuri.

În 2020, aproximativ 42 % din energia totală disponibilă și consumată în UE a fost, de asemenea, produsă în UE. Restul – aproape 60 % – a fost importat. Rusia este de mult timp cel mai mare furnizor al importurilor de energie ale UE. În 2020, aceasta a furnizat 29 % din țiței, 43 % din gazele naturale și 54 % din combustibilii fosili solizi, în principal cărbune, utilizați în UE. În plus, unele state membre ale UE au fost mai dependente de energia rusă decât altele, făcându-le și mai vulnerabile la penuria de energie și la creșterea prețurilor.

Infografic: Ponderea energetică a UE

Sursă: Eurostat (https://ec.europa.eu/eurostat/cache/infographs/energy/bloc-2a.html). 

Menținem obiectivele, deplasându-ne mai rapid

Pactul verde european a fost anunțat în 2019 pentru a deschide calea către durabilitate printr-o tranziție echitabilă din punct de vedere social. Pandemia de COVID-19 și de războiul din Ucraina doar au consolidat importanța acestui obiectiv de bază.

Evaluările AEM au arătat în mod constant că sistemele de producție și consum din Europa trebuie să se orienteze rapid către durabilitate. În sistemul energetic, acest lucru înseamnă atât reducerea consumului de energie, cât și creșterea ponderii energiei din surse regenerabile pentru a reduce utilizarea combustibililor fosili.

În plus, trecerea la o economie mai circulară – reducerea și optimizarea utilizării materialelor – ar sprijini obiectivele Europei în materie de climă și energie. Menținerea produselor și a materialelor în uz pentru o perioadă mai lungă sau utilizarea mai multor materiale reciclate ar putea aduce beneficii semnificative în materie de durabilitate.

Atingerea acestor obiective ar reduce emisiile de gaze cu efect de seră ale Europei și ar deschide calea către realizarea neutralității climatice până în 2050. Beneficiile economisirii de energie sunt clare și imediate, nu în ultimul rând pentru bugetele gospodăriilor. Trecerea la energia din surse regenerabile pentru producerea de energie electrică oferă beneficii multiple, pe lângă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi aer, apă și soluri mai curate.

Infografic: Care sunt sursele emisiilor de gaze cu efect de seră în UE?

Sursă: Vizualizator de date privind emisiile de gaze cu efect de seră în AEM (https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/data-viewers/greenhouse-gases-viewer).