Peştele pe uscat - Gestionarea problemelor maritime în contextul unui climat în schimbare

Bornholm, o insulă daneză feerică situată la intrarea în Marea Baltică, aflată aproximativ între Suedia, Germania şi Polonia este renumită pentru heringul afumat pe care îl furnizează. Timp de mai multe secole, piatra de temelie a economiei locale a fost peştele care se găsea în abundenţă în apele dimprejur.

În anii ‘70, cca. jumătate din venitul anual al pescăriilor de pe insulă provenea din pescuitul de cod. La sfârşitul anilor ‘80, 80% din pescăriile de pe insulă erau pescării de cod. Mulţi pescari şi-au imaginat un viitor luminos şi au investit în vase noi.

Însă la începutul anilor ‘90 cantitatea de peşte a început să scadă rapid şi nu s-a mai redresat nici până în ziua de azi. Falimentul exploatării maritime a afectat grav comunitatea locală din punct de vedere financiar.

Datorită magnitudinii şi rapiditaţii acestui colaps al rezervelor de cod în Marea Baltică multă energie s-a investit în a înţelege cauza creşterii neobişnuite şi apoi descreşterii bruşte a acestor rezerve. Regiunea a devenit un studiu de caz cunoscut la nivel internaţional şi a servit ca lecţie şi pentru alte regiuni. Povestea insulei din Marea Baltică nu este una simplă, de fapt complexitatea situaţiei arată dimensiunile provocării la care trebuie să răspundă cei ce elaborează politici în domeniul ecologiei maritime.

Pescarii de pe insula Bornholm, la fel ca şi colegii lor din toată Europa, au obligaţia legală de a se conforma unor restricţii stricte stabilite de Politica Comună în Domeniul Pescuitului care prevede cantităţile şi locurile permise pentru pescuit în cazul fiecărui tip de peşte.

Consiliul Internaţional pentru Explorarea Mării asigură îndrumarea ştiinţifică privind nivelele de pescuit care nu reprezintă pericol biologic. Datele studiilor efectuate la pescării, statisticile privind pescuitul şi monitorizarea condiţiilor oceanografice din punct de vedere ecologic ne oferă informaţii preţioase pentru evaluarea stării de sănătate a celor mai pescuite specii de peşti. Cel mai important lucru este existenţa unui număr corespunzător de peşti de o anumită vârstă într-o anumită zonă. Cu cât numărul peştilor tineri care au supravieţuit într-un an este mai mare, cu atât ne putem aştepta la creşterea numărului de peşti de pescuit în viitorii doi-cinci ani, când peştii se maturizează. Şi cu cât sunt mai mulţi peşti maturi, cu atât creşte numărul icrelor depuse.

Decizia privind totalul admis de captură (TAC) este luată de statele membre care se consultă în această privinţă cu oamenii de ştiinţă. Cu toate acestea, de multe ori, aceste decizii reflectă alte priorităţi decât protejarea rezervelor de peşti. În 2006, cca. 45% din rezervele de peşti evaluate au fost exploatate peste limita biologică admisibilă. Aceste nivele de pescuit au fost stabilite la nivel ministerial.

Utilizarea mai intensivă a îngrăşămintelor în agricultură şi urbanizarea accentuată, mai ales din anii ‘60 încoace, au dus la o creştere dramatică a substanţelor nutritive – a poluării – în Marea Baltică. Aceasta a avut ca rezultat proliferarea fitoplanctonului şi creşterea cantităţii de peşte (mai mult fitoplancton înseamnă mai multă hrană pentru peşti). Însă creşterea substanţelor nutritive a avut şi un alt efect, şi anume apariţia unor probleme ca anoxia în straturile mai adânci ale mării.

Când apa din straturile apropiate de fundul mării devine anoxică, hidrogenul sulfurat prezent pe fundul mării se eliberează în apa mării. Hidrogenul sulfurat are efecte toxice asupra majorităţii formelor de viaţă. Populaţia de homari din marea Kattegat găsită moartă în acea noapte din 1986 foarte probabil a fost devastată de combinaţia dintre hidrogenul sulfurat şi lipsa oxigenului.

În prezent, în Marea Baltică s-au creat zone anoxice atât de întinse, încât au cauzat reducerea potenţialelor zone de depunere a icrelor din partea centrală şi estică a Mării, ceea ce reduce succesul depunerii icrelor la cod.

Rata ridicată a supravieţuirii icrelor şi larvelor de cod în perioada 1978–1983 poate fi explicată prin intermediul a patru factori. Principala explicaţie constă în aceea că la sfârşitul anilor 1970 nu s-a pescuit foarte intens. Cel de-al doilea factor îl reprezintă faptul că datorită condiţiilor climatice, în mare s-au revărsat ape sărate din Marea Nordului din belşug. De fapt, Marea Baltică era iniţial un lac cu apă dulce până când acum 8 000 de ani, nivelul apelor a crescut aşa de mult, încât apele Mării Nordului s-au putut revărsa în ea. „Intruziunea” apei sărate în Marea Baltică a rămas un factor important din punct de vedere al menţinerii salinităţii apei şi a nivelului de oxigen.

Din 1980 încoace s-a revărsat o cantitate mai mică de apă sărată din Marea Nordului, ceea ce a făcut să scadă şi rata de supravieţuire a icrelor de cod şi astfel reducerea populaţiei tinere de cod. Salinitatea redusă a avut ca urmare şi scăderea cantităţii de copepode, hrana principală a larvelor de cod. Cu toate că limita admisibilă din punct de vedere biologic s-a redus pentru anii următori, totalul admis de captură stabilit de guvern a rămas peste limita admisă (Figura 1).

Problema este agravată şi de fenomenul pescuitului ilegal. S-a estimat că în această parte a Mării Baltice, o cantitate suplimentară de 30% este pescuită în mod ilegal. În vara anului 2007 pescuitul ilegal de care se făcea vinovată flota de pescuit poloneză a fost atât de intens, încât Uniunea Europeană a interzis funcţionarea pescăriilor poloneze în a doua jumătate a anului 2007.

Fig. 1 / Nivelul capturilor recomandat ştiinţific (bazat pe recomandarea Consiliului Internaţional pentru Explorarea Mării), nivelul totalului admis de captură (TAC) şi nivelul real al capturilor în zonele de pescuit din jurul insulei Bornholm în perioada 1989-2007. Sursa: AEM, 2008.

Schimbările climatice afectează atât temperatura, cât şi nivelul de sare al Mării Baltice. Creşterea temperaturii la nivelul straturilor mai adânci creşte nevoia de oxigen a metabolismelor din apă, ceea ce contribuie la intensificarea fenomenului de creştere a suprafeţei zonelor anoxice. Salinitatea Mării Baltice a scăzut în mod constant începând de la mijlocul anilor 1980, datorită ploilor mai abundente şi scăderii cantităţii de apă sărată ce se revarsă din Marea Nordului.

Schimbările climatice vor modifica starea Mării Baltice şi capacitatea acesteia de a crea condiţii unei populaţii de cod care să poată fi exploatată. Autorităţile vor trebui să se acomodeze acestor schimbări, dacă doresc să păstreze un nivel al rezervelor de cod relevant din punct de vedere comercial
Profesor Brian MacKenzie, DTU-Aqua, Universitatea Tehnică din Danemarca

Ambii factori sunt determinaţi de schimbările climatice. Chiar şi o reducere de proporţii mai mici a salinităţii Mării Baltice rezultă în distrugerea echilibrului şi modificarea compoziţiei habitatului Mării. Dintre cele trei specii de peşti pescuiţi în Marea Baltică, codul, heringul şi şprotul, codul este cel mai afectat de reducerea salinităţii, pentru că aceasta îi reduce capacitatea de reproducere şi duce la scăderea cantităţii de copepode, hrana preferată a larvelor de cod.

Pentru anii următori, în privinţa climatului oceanic al Mării Baltice se prevede o creştere a cantităţilor de ploaie şi descreşteri ale cantităţilor de apă care se revarsă în Marea Nordului. Astfel, rezervele de cod şi alţi peşti de mare se vor reduce şi mai mult, dacă exploatarea lor continuă la nivelul actual.

Fig. 2 / Estimarea nivelului de hipoxie (conţinut de oxigen sub 2ml/l) şi anoxie (lipsă totală de oxigen; prezenţa hidrogenului sulfurat în cele mai multe cazuri – care intră în reacţie cu oxigenul producând sulfat. În cazurile în care are loc această reacţie, concentraţia de oxigen este considerată a fi nulă) în toamna anului 2007. Sursa: http://www.helcom.fi/environment2/ifs/ifs2007/en_GB/HydrographyOxygenDeep/.

Drept răspuns la problemele ecologice grave şi complexe ale Mării Baltice, ţările din regiune au creat în unanimitate un „Plan de Acţiune privind Marea Baltică” prin care intenţionează să implementeze acţiuni la nivel naţional în vederea integrării politicilor agricole, regionale şi de pescuit. Planul, adoptat în noiembrie 2007 constituie o bază importantă pentru implementarea mai eficientă a politicilor UE în regiune.

Acesta include şi noua Directiva privind strategia pentru mediul marin care prevede că ţările cu ieşire la Marea Baltică trebuie să realizeze „o stare ecologică bună” a acestei mări până în 2020, inclusiv cerinţa ca populaţiile de peşte să fie readuse la o „stare bună”.

Mai mult, Comisia Europeană dezvoltă o Strategie regională pentru Marea Baltică care va avea ca rezultat un plan de acţiune care va defini actorii-cheie, instrumentele financiare care se vor utiliza şi un program de lucru. Adoptarea acestei strategii de către statele membre va constitui una dintre priorităţile preşedinţiei suedeze a UE în cea de-a doua parte a anului 2009. Suedia consideră refacerea sistemului ecologic al Mării Baltice ca fiind una dintre priorităţile sale de prim ordin.

Politica comună în domeniul pescuitului (CFP) a fost creată pentru a reglementa activităţile de pescuit din punct de vedere ecologic, economic şi social. În pofida acestui fapt, multe dintre speciile de peşte valoroase din punct de vedere comercial au fost pescuite peste măsură, scăzând astfel sub limita biologică sigură. Natura legislaţiei în acest domeniu face ca sancţionarea eficientă a statelor membre care pescuiesc peste limitele admise să fie dificilă şi costisitoare.

Lipsurile evidente ale legislaţiei, care nu a fost capabilă să gestioneze în mod durabil majoritatea rezervelor de peşte, a determinat experţii maritimi să ceară revizuirea radicală a politicii privind pescuitul, care, în mod evident, trebuie să fie rezultatul unui compromis între ţări.

Sistemul ecologic maritim ar trebui tratat mai degrabă ca un ecosistem, nu ca un întreg format din diferite sectoare care pot fi exploatate.

Comisarul UE în domeniul Pescuitului şi Problemelor Maritime, Joe Borg a declarat chiar că politica comună în domeniul pescuitului „nu încurajează angajarea responsabilităţii pescarilor sau a politicienilor” şi a cerut revizuirea imediată a politicii, în septembrie 2008, cu patru ani înainte de termen.