Acordul privind schimbările climatice: către o lume cu emisii scăzute de dioxid de carbon, rezistentă la schimbări climatice

În ultimele decenii, dovezi științifice din ce în ce mai numeroase au confirmat că emisiile antropice de gaze cu efect de seră cauzează creșterea temperaturilor medii globale. La rândul său, această încălzire globală a accentuat severitatea și frecvența fenomenelor meteorologice extreme, a cauzat creșterea nivelului mărilor și a exercitat presiuni fără precedent asupra mediului natural, societății și sănătății oamenilor. Bazat pe o conștientizare și mobilizare publică în creștere,, acordul de la Paris constă într-un plan de acțiune global menit să traseze calea către evitarea schimbărilor climatice periculoase prin limitarea încălzirii globale la mult sub 2 °C și să stimuleze eforturile de a limita și mai mult creșterile de temperatură, până la 1,5 °C peste nivelul din perioada preindustrială.

Transparență și răspundere

Înaintea conferinței de la Paris, țările și-au prezentat „contribuțiile preconizate stabilite la nivel național” (intended nationally determined contributions– INDC), în care și-au conturat angajamentul de a combate schimbările climatice. Însă INDC prezentate de 186 dintre părți nu sunt suficiente pentru a limita creșterea temperaturii globale medii la sub 2 °C până la sfârșitul secolului. Este clar că pentru a îndeplini acest obiectiv pe termen lung este necesar să se facă mult mai mult, atât la nivel mondial, cât și în Europa. Acordul de la Paris recunoaște necesitatea unor eforturi suplimentare. În acest scop, guvernele au fost de acord să se reunească odată la fiecarecinci ani pentru a stabili obiective mai ambițioase, după cum impun datele științifice.

Țările au convenit totodată să transmită rapoarte privind progresul înregistrat în legătură cu atingerea obiectivelor și să asigure transparența și supravegherea procesului. Un sistem solid de asigurare a transparenței și a răspunderii va urmări progresul către îndeplinirea obiectivului pe termen lung. De asemenea, acordul de la Paris este axat pe solidaritate în combaterea schimbărilor climatice. Uniunea Europeană și alte țări dezvoltate vor continua să susțină politicile climatice legate de reducere a emisiilor și obținere a rezistenței la efectele schimbărilor climatice în țările vulnerabile aflate în curs de dezvoltare.

Cele mai recente previziuni ale statelor membre, incluse în raportul nostru „Tendințe și previziuni în Europa în 2015”, arată că Uniunea Europeană se îndreaptă către o reducere cu 24 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020, prin aplicarea măsurilor actuale, și către o reducere cu 25 % prin aplicarea măsurilor suplimentare planificate deja în statele membre. Analiza noastră mai arată însă și faptul că, pentru a îndeplini obiectivul de reducere cu 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, se impune instituirea unor politici noi.

Europa trebuie să își intensifice și eforturile de adaptare. La nivelul Uniunii Europene există deja o strategie de adaptare menită să ajute țările să își planifice activitățile în acest sens, iar peste 20 de țări europene au adoptat strategii naționale de adaptare. Conform unui raport AEM recent, majoritatea țărilor au afirmat că evenimente meteorologice extreme au declanșat răspunsurile de adaptare la schimbările climatice . Dintre celelalte motive invocate pentru elaborarea politicilor naționale de adaptare, al doilea ca frecvență a fost faptul că politicile Uniunii Europene integrează problema adaptării la schimbările climatice, urmat de costul pagubelor și de cercetările științifice. Un raport AEM publicat anul acesta arată că aproximativ 14 țări dispun de sisteme de monitorizare, raportare sau evaluare a politicilor naționale de adaptare sau sunt în curs de elaborare a unor astfel de sisteme.

Investiții în soluții verzi

O componentă esențială a acordului de la Paris este tranziția către energia curată, ceea ce presupune redirecționarea investițiilor dinspre combustibili fosili poluanți către surse de energie nepoluante, atât la nivel mondial cât și în Europa. Această tranziție va necesita o implicare puternică nu doar la nivel de țară, ci și la nivelul orașelor, al sectorului economic și al societății civile.

Un sistem energetic fără emisii de dioxid carbon va fi cu siguranță un element de bază al demersurilor globale de limitare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceste eforturi ar trebui însă privite în contextul vieții în limitele planetei noastre. În Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, Uniunea Europeană își definește obiectivul pe termen lung astfel: „În 2050 vom trăi bine, în limitele ecologice ale planetei. Prosperitatea noastră și mediul sănătos vor fi rezultatul unei economii inovatoare, circulare, în care nu se irosește nimic și în care resursele naturale sunt gestionate în mod durabil, biodiversitatea este protejată, prețuită și refăcută, astfel încât să sporească rezistența societății noastre. Creșterea noastră cu emisii scăzute de dioxid de carbon a fost multă vreme decuplată de utilizarea resurselor, stabilind ritmul unei societăți globale sigure și durabile.”

Pentru rezolvarea problemei sustenabilității este nevoie de o abordare sistemică, care analizează sisteme esențiale precum cel alimentar, cel energetic, cel al mobilității și cel al locuințelor ca părți interconectate ale unui întreg. O economie verde și circulară reprezintă, cu siguranță, cea mai bună modalitate prin care se poate atinge acest deziderat.

Hans Bruyninckx
Director executiv al AEM