Dacă utilizarea bioenergiei creşte exploziv — Trecerea de la petrol la bioenergie nu este lipsită de riscuri

Comisia Europeană a propus un obiectiv obligatoriu care trebuie atins până în 2020, şi anume ca 20% din totalul energiei produse în Europa să provină din surse regenerabile (vântul, soarele, valurile, etc., precum şi bioenergie). În prezent, doar 6,7% din consumul total de energie în Europa provine din surse regenerabile. Două treimi din acest procent provin din biomasă.

Comisia Europeană insistă şi asupra promovării biocombustibililor – combustibili pentru transport –, pentru că în domeniul transportului diversificarea este foarte importantă, datorită dependenţei actuale de petrol. Pe de altă parte, sectorul transportului contribuie şi la creşterea nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră şi anulează economiile de emisii obţinute în alte sectoare.

Din acest motiv, Comisia a propus ca biocombustibilii să constituie 10% din totalul combustibililor destinaţi transportului până în 2020, dacă aceştia se dovedesc o soluţie durabilă. Datele din 2007 arată că biocombustibilii constituie 2,6% din totalul combustibililor destinaţi transportului rutier în UE. Pentru a realiza obiectivul de 10%, Uniunea Europeană trebuie să crească producţia şi importul de biocombustibili într-un moment în care biocombustibilii sunt tema unei dezbateri ecologice şi economice complexe. Obiectivul UE privind biocombustibilii se află în centrul unor dezbateri tot mai numeroase.

Recent, Parlamentul European a cerut garantarea faptului că 40% din obiectivul de 10% va proveni din surse care să nu concureze cu producţia de alimente. Comisia de Specialitate a AEM a avertizat asupra faptului că creşterea procentului de biocombustibili la 10% până în 2020 este un proiect mult prea ambiţios şi ar trebui suspendat.

Promovarea biocombustibililor şi a celorlalte tipuri de bioenergie în Europa are inevitabil efecte directe şi indirecte în celelalte părţi ale lumii.

De exemplu, în Europa am putea produce biodiesel din ulei de rapiţă într-un mod durabil, dar astfel am diminua cantitatea de ulei de rapiţă destinată producţiei de alimente pentru Europa şi în afara Europei.

Cantitatea necesară de ulei ar putea fi acoperită cu ulei de palmier, însă aceasta ar duce la distrugerea pădurilor tropicale, deoarece arborii din ţări ca Indonezia ar fi doborâţi pentru a susţine producţia suplimentară de palmieri.

Cererea de biocombustibili este unul dintre numeroşii factori care contribuie la creşterea preţului alimentelor în toate părţile lumii, alături de secetele survenite în principalele ţări producătoare de alimente, consumul crescut de carne şi creşterea preţului la ulei, etc. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) estimează că măsurile actuale şi cele propuse pentru susţinerea biocombustibililor în UE şi SUA cresc preţul mediu al grâului, porumbului şi uleiului vegetal cu cca. 8%, 10%, respectiv 33%, pe termen mediu.

Creşterea consumului de alimente la scară globală şi cererea suplimentară de biocombustibili duce la extinderea suprafeţelor de terenuri cultivate în detrimentul suprafeţelor de păşuni şi păduri tropicale. Acest fapt este important şi pentru că despădurirea şi practicile agricole sunt considerate la ora actuală ca fiind responsabile pentru cca. 20% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global. Transformarea pădurilor în terenuri arabile la scară largă ar creşte, la rândul ei, acest procent şi ar avea un impact semnificativ asupra biodiversităţii.

Fauna, precum şi calitatea şi cantitatea apei ar avea de suferit, de asemenea, dacă suprafeţe întinse de teren ar fi transformate din habitate naturale sau terenuri agricole tradiţionale în terenuri folosite în scopul producerii intensive de bioenergie.

Fig. 1 / Consumul de energie final al biocombustibililor

Încercările recente ale oamenilor de ştiinţă de a estima impactul producţiei crescute de bioenergie au început să prezinte rezultate şi tendinţe, asupra cărora AEM este pregătită să atragă atenţia.

Un studiu brazilian a folosit imagini de satelit şi studii de teren pentru a arăta că rata transformării pădurilor în teren agricol în zona Amazonului este strâns legată de preţurile globale la boabele de soia – cu cât preţul boabelor de soia creşte, cu atât sunt doborâţi mai mulţi copaci. Fără îndoială, cererea de bioetanol contribuie, la rândul ei, la această creştere a preţului din cauza faptului că terenurile pe care se producea soia sunt folosite pentru creşterea porumbului pentru producerea de bioetanol în SUA.

Între timp, Tim Searchinger şi cercetători de la Universitatea Purdue din SUA au folosit un model agro-economic global pentru a explora modul în care creşterea porumbului şi a Panicum virgatum pentru producţia de bioetanol în SUA ar putea modifica producţia de culturi alimentare în alte părţi ale lumii, unde pădurile şi păşunile ar putea fi transformate în terenuri arabile pentru a compensa lipsa de alimente.

Cercetările acestui grup apreciază că emisiile de gaze cu efect de seră asociate cu producţia de bioetanol vor fi mai mari decât cele asociate cu utilizarea combustibililor fosili timp de 50 de ani sau chiar pe o perioadă mai lungă, datorită faptului că păşunile şi pădurile sunt rezervoare de CO₂ iar transformarea lor în culturi pentru producţia de biocombustibili ar distruge proprietăţile lor de absorbţie. Ar trece decenii până când beneficiile ar compensa dezavantajele.

Impacturile asupra biodiversităţii şi resurselor naturale, ca de ex. apa, sunt mult mai greu de evaluat. De exemplu, producţia intensificată de porumb din centrul şi vestul Statelor Unite ameninţă sistemele ecologice din Golful Mexic unde s-a creat o zonă moartă de peste 20 000 km² din cauza creşterii nivelului de substanţe nutritive aduse de râul Mississippi. Potrivit unui studiu recent, dacă se ating obiectivele stabilite pentru 2022 prin legea energiei a SUA, aceasta va creşte încărcătura de nitrogen a râului cu 10–34%.