Regiunea arctică — De ce ar trebui să ne pese de regiunea arctică?

Dines Mikaelsen îşi sprijină arma de prora ambarcaţiunii care se leagănă uşor, îşi încarcă cartuşul şi îşi atenţionează însoţitorii să facă linişte. Vânătorul inuit a ratat deja de câteva ori. El apasă pe trăgaci. Se aude o crăpătură puternică în aisberg şi la o distanţă echivalentă cu un teren de fotbal, o focă se prăbuşeşte.

Cei patru însoţitori ai lui Mikaelson – turişti – sunt uimiţi. Asta au venit să vadă însă le produce totuşi un mic şoc. Dines şi turiştii de care depinde acum pentru marea parte a veniturilor sale sunt încă străini unul de celălalt. În timp ce alte culturi subzistă aproape în întregime datorită unor felii netede de carne împachetate în celofan, vânătoarea şi formele tradiţionale de păstorit al turmelor de animale sunt încă esenţiale pentru culturile din regiunea arctică.

Cultura şi peisajul arctic, precum mica afacere turistică a lui Dines, sunt conturate de două forţe puternice: globalizarea şi schimbările climatice. Globalizarea ne-a adus MTV, iPod-uri, sisteme de navigare de ultimă generaţie şi o mai mare expunere la lumea exterioară. Schimbările climatice transformă peisajul îngheţat, dezgheaţă gheţarii şi deschide căi maritime. Aceasta oferă noi oportunităţi. Vasele de croazieră au început să îşi facă apariţia pentru prima dată în Tasiilaq, satul lui Dines pe insula Ammassalik pe coasta de est sumbră a Groenlandei.  În 2006, au sosit patru vase de croazieră; în anul următor erau opt. „Acum cinci ani, nu erau muşte în nordul Groenlandei. Acum au şi aşa ceva. Aici muştele sosesc cu o lună mai devreme decât obişnuiau”, spune Dines. De asemenea, este remarcabil mai cald. Temperaturile de vară din Tasiilaq au atins 22 de grade în ultimele veri – doborând recordurile anterioare.

Ce se întâmplă în regiunea arctică?

Schimbările climatice au un impact mai mare asupra regiunii arctice decât în altă parte. Temperaturile din regiunea arctică au crescut cu de două ori media la nivel global în ultimii 50 de ani.⁽¹⁹⁾ Studiul regiunii arctice Catlin, realizat în primăvara anului 2009, a analizat gheaţa care se întinde pe o distanţă de 280 de mile de-a lungul Mării Beaufort situată pe coasta nordică a regiunii arctice. Gheaţa era de şase picioare adâncime şi avea numai un an vechime, în medie. Gheaţa mai veche, mai groasă şi mai stabilă începe să dispară. În 2008, traseele de navigaţie prin trecătoarea de nord-vest şi nord-est prin regiunea arctică au devenit în scurt timp navigabile cu barca vara pentru prima dată de la înregistrare.

Impacturile ameninţă să distrugă reţeaua delicată a ecosistemelor arctice care se schimbă deja cu repeziciune. Gheaţa din regiunea arctică reprezintă în mod deosebit o preocupare. Gheaţa şi marea de sub aceasta găzduiesc o abundenţă de vietăţi - care se află toate expuse riscului încălzirii globale.

Urşii polari mor de foame deoarece gheaţa cea mai apropiată de mare, locul preferat de odihnă al focilor, este prea subţire ca să îi susţină. Păsările migratoare care îşi petrec vara în regiunea arctică duc dorul celui mai înfloritor sezon de primăvară deoarece acest fenomen se petrece cu trei săptămâni mai devreme – înainte de sosirea lor.

De ce ar trebui să ne pese de regiunea arctică?

Pentru mulţi dintre noi, regiunea arctică poate părea foarte îndepărtată din punct de vedere geografic şi al relevanţei. Însă regiunea joacă un rol esenţial în reglarea climei în lume. Dacă schimbările climatice continuă să aibă loc în ritmul preconizat, acest fapt va avea consecinţe profunde pentru toţi.

Polul nord şi sud joacă un rol esenţial în reglarea climei Pământului – acţionând ca sistemul nostru de răcire. Un strat de zăpadă redus va însemna faptul că Pământul absoarbe mai multă căldură de la soare, iar curenţii oceanici se schimbă. Oceanul Arctic, un amestec de apă dulce şi apă de mare topită, influenţează curenţii oceanici din jurul globului. Unii oameni de ştiinţă cred că prea multă apă dulce topită ar putea chiar să „oprească” unii dintre aceşti curenţi marini care joacă un rol esenţial pentru clima din sud.

Regiunea arctică găzduieşte totodată milioane de oameni, populaţii indigene unice. Aceşti oameni şi culturile lor sunt de asemenea expuşi riscurilor.

Noi activităţi economice în regiunea arctică

Gheaţa şi gheţarii din Marea arctică care se topesc vor deschide noi oportunităţi pentru exploatare umană. Este posibil ca multe activităţi economice din regiunea arctică să crească în deceniile care urmează. Pescuitul se va instala înspre nord atunci când gheaţa se retrage; se vor exploata resursele de petrol şi mai ales gaz din regiunea arctică; turismul deja ia amploare; transportul naval va creşte cu siguranţă concomitent cu exportul resurselor arctice.

Transportul intercontinental de mărfuri se poate realiza cu mai multă apă deschisă şi gheaţă mai subţire, însă necesită dezvoltarea de nave şi infrastructură. Extragerea minereurilor, a materialului lemnos şi a altor resurse poate de asemenea să crească. Diferitele naţiuni arctice ar putea începe să concureze unele cu altele pentru a prelua controlul resurselor, al teritoriului şi al traseelor de navigaţie. Realizarea unui echilibru între potenţialul oferit de o regiune arctică mai caldă şi riscuri (precum deversările de petrol şi impacturile asupra mediului) reprezintă o provocare considerabilă – una care necesită schimbări la nivel de guvernare a regiunii arctice.

Guvernarea mediului

În alte părţi ale lumii, provocarea în privinţa mediului este de a reabilita ecosistemele deteriorate. În regiunea arctică, avem încă şansa să protejăm ceea ce reprezintă în mare parte un mediu unic. Sistemul actual de guvernare a regiunii arctice este foarte fragmentat. În timp ce există o serie amplă de acorduri internaţionale care se aplică regiunii arctice, acestea nu au fost făcute în mod specific pentru regiune, iar implementarea şi punerea în aplicare a acestora este neuniformă, chiar şi între state din regiunea arctică.

În noiembrie 2008, Comisia Europeană a prezentat un document care evidenţiază interesele UE în regiune şi propune o serie de acţiuni pentru statele membre ale UE şi instituţii. Acesta este primul pas spre o politică integrată a UE privind regiunea arctică. Principalele obiective ale UE sunt:

• protejarea şi conservarea regiunii arctice împreună cu populaţia acesteia
• promovarea utilizării durabile a resurselor
• contribuţia la o guvernare multilaterală sporită a regiunii arctice

18 Evaluare cartografică 2009: Sănătatea umană în regiunea arctică

19 IPCC 2007, Finalul previziunilor pentru secolul 21, 2007